Imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine!

Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul “are incredere in sine” sau “nu are incredere in sine”, “se respecta” sau “nu se respecta”. Ce este increderea in sine? De unde stim ca o persoana are incredere in sine si o buna stima de sine si o alta nu are incredere in sine si are o stima de sine scazuta? Care sunt semnele obiective care ne ajuta sa tragem aceste concluzii? Dar cum gandim despre noi insine? De unde stim daca avem incredere in noi si o stima de sine pozitiva? Cum se manifesta o imagine de sine pozitiva? Dar o imagine de sine negativa? Care sunt consecintele unei imagini de sine pozitive/negative? Care sunt factorii care favorizeaza dezvoltarea stimei de sine? Ce legatura exista intre imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine? Stima de sine se merita sau trebuie castigata? Cum se construieste increderea in sine?

Toate aceste intrebari m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile mele si sa-mi structurez ideile referitoare la imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine, conditii esentiale pentru sanatatea noastra si reusita noastra in viata.

Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.

Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este doar o “harta” pentru propriul “teritoriu”, un barometru al starii noastre de bine.

Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa.

Viata , ce este viata pt noi ???

Oare ce este dragostea???

Cum poti explica dragostea in cuvinte?

Ce este ea?Ce o declanseaza?De ce ni se intampla?…De park ar sti cineva…E…Un drog…Un drog al sufletului…

Apa nu e un drog,aerul nu e un drog,visele nu sunt un drog si totusi nu putem trai fara ele….iar…dragostea e ca un vis…ti  s-a intamplat vreodata sa  visezi ceva atat de frumos incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc sa-ti continui visul?…asa e dragostea…

Dar…ai reusit vreodata sa-ti continui visul?…nu,asa e si cu dragostea…

Dragostea adevarata e unica nu vine de doua ori.Totusi dragostea nu este doar un vis si suflet.Din dragoste te schimbi,fizic si psihic….

Parca vezi lumea cu alti ochi!Vezi lucruri minunate pe langa care  treceai poate zilnic si nu le vedeai!Lumea e mai buna,florile miros park mai tare,pasarile canta mai frumos!Parca esti in extaz!!

Dragostea e cel mai puternic drog!!!

Iar cand iubesti esti atat de sensibil la tot ceea ce te inconjoara!Nu te mai poti concentra la nimic!Ti-e dor de toate lucrurile frumoase pe care le-ai facut sau nu!De mirosul ierbii proaspat cosite…de gustul apei de mare…de cantecul greierilor…de dormitul sub stelele aprinse…si in primul rand de prezenta persoanei  iubite in viata ta…si se poate vorbi la nesfarsit despre asta…..

Cateva cuvinte despre prietenie….

M-am intrebat mereu ce este prietenia? Cine imi este prieten sau prietenul cui sunt? De ce o anumita persoana este prieten cu mine?

In cautarea unui raspuns cat mai concret la aceste intrebari am ajuns sa caut pe google cuvantul “prietenie”. Sunt nenumarate site-uri care scriu despre  aceasta relatie. Daca e sa ne luam dupa renumitele citate… ajungem la concluzia ca fara prieteni nu putem trai. Dupa ce am ajuns la acesta concluzie in mintea mea s-a format o alta intrebare la care nu am raspuns:”Ce e mai grav, sa nu ai prieteni sau cei pe care crezi ca-i ai sa nu-ti fie prieteni adevarati?”

In cautarea raspunsul la intrebarea din urma am ajuns pe alte site-uri unde am gasit cu totul alte pareri; am citit parerile mai multor persoane care cred ca prietenia are intotdeauna ceva mercantil in ea. Daca e adevarat, inseamna ca acea relatie nu se poate numi prietenie si din nou ajung sa ma intreb daca totusi aceasta relatie exista cu adevarat sau este ceva doar de suprafata. Prietenia, la fel ca si dragostea, e foarte greu de explicat in cuvinte, nu cred ca poate avea o definitie ce se poate aplica in toate cazurile.

“Imnul dragostei….”

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13).

Acest imn al iubirii  a intalnit in toate timpurie o admiratie unanima,datorita nobletei si bogatiei de gandire,si constituie una din paginile nemuritoare ale literaturii omenirii. …..

…hmmm…frumos zis…voi ce parere aveti?….;))

O poveste despre invidie…….

“A fost odată ca niciodată, o ţară îndepărtată, aflată în inima unor munţi înalţi şi de nestrăbătut. Locuitorii acestei ţări nu prea interacţionau cu alţi oameni şi vorbeau o limbă a lor, pe când restul lumii vorbea încă o limbă comună… În această ţară nu existau oglinzi, iar apele erau atât de tulburi încât degeaba te-ai fi privit în ele, singura sursă de apă de băut fiind o fântână adâncă, ce nu reflecta niciun chip. În această ţară trăia o fată, fiică a unui păstor, o fată bună şi blândă.

De mic copil, tatăl ei o ţinuse închisă în curtea casei, nelăsând să vadă pe nimeni. Mama fetei murise la naşterea acesteia, aşa că singurul chip pe care ochii fetei îl văzuseră şi pe care mintea ei şi-l amintea era tatăl său, care era un bătrân tăcut şi cumpătat, care pleca în fiecare dimineaţă cu oile, întorcându-se seara.

- Să ai grijă, fata mea, îi zicea tatăl înainte de plecare, nu vorbi cu nimeni şi nu te arăta nimănui, căci cei care inima nu ţi-o cunosc, nu te vor privi bine. Fata îl asculta întocmai, şi, de câte ori trecea un trecător, se ascundea în odaia din fundul casei.

Aşa crescuse fata neştiind de lume şi de compania copiilor, cu poveştile rare spuse de tatăl său, până împlini otsprezece primăveri. Atunci, o urgie se abătu asupra poporului său, iar majoritatea oamenilor începură a suferi de friguri. Tatăl fetei nu scăpă nici el şi, după şapte nopţi de chin, se stinse… Fata rămase de atunci singură. Nu sunt cuvinte să descrie tristeţea simţită de biata copilă după moartea părintelui său, darămite că rămăsese să aibă grijă singură şi de casă şi de oi. Dar iată că oile fugiră care încotro, iar fata hotărî să plece în lume să-şi caute norocul. Îşi pregăti câteva lucruşoare în bocceluţă şi porni la drum…

Trecând printr-o pădure, găsi o căsuţă în care locuia un pădurar împreună cu familia lui. Fata bătu la uşă, dorind să ceară adăpost pe timp de noapte. Îi deschise o fată de vârsta sa. Era foarte frumoasă, iar în frunte avea un opal. Când o văzu pe fiica de cioban, strâmbă din nas şi o întrebă ce doreşte.

- Doresc adăpost şi hrană, căci am rămas orfană şi am pornit în lume să-mi întâmpin soarta…

- Dacă-i aşa, stai la uşă până se întoarce tata, îi răspunse fata pădurarului, şi va vedea el ce-i de făcut. Zicând acestea, îi trânti uşa în nas, lăsând-o pe fata cu haine zdrenţuite afară în frig. Când veni pădurarul cu fiii săi, nu o primi nici el mai bine. I se dădu de mâncare un terci vechi şi fu lăsată să se culce pe nişte paie umede. La ziuă, pădurarul o scoase afară şi închise poarta. Fata era totuşi foarte recunoscătoare pentru adăpostul ce-l primise, însă era foarte nedumerită de purtarea pădurarului.

Trecură ani şi ani, iar fata era tot pe drumuri. Crescuse şi câştigase ceva bani, însă purtarea oamenilor faţă de ea nu se schimbase. Fata îi invidia pe toţi cei pe care îi întâlnea, de la prinţi, la vagabonzi de felul ei. Toţi aveau câte o piatră strălucitoare în frunte, după cum erau făcuţi oamenii în ţărişoara aceea izolată de restul lumii. Toţi cei care o întâlneau şi o vedeau de aproape, păreau mai întâi miraţi, apoi o priveau cu ură şi nu-i vorbeau. Fata nu fu aşa de mâhnită şi mirată la început, deoarece oamenii nu erau de felul lor prea vorbăreţi, însă, odată cu trecerea timpului, începu ea însăşi să se urască şi să se considere nedemnă de privirile oamenilor.

- De ce, mamă-natură, plângea ea nopţile privind spre cer, de ce mi-ai dat un chip atât de slut încât oamenii nu mă pot privi? De ce mi-ai dat cea mai urâtă piatră de opal, încât oamenii mă privesc doar pieziş?

Cum ura de sine îi creştea tot mai mult, fata hotărî să-şi pună capăt zilelor. Porni spre munţi, hotărâtă să-şi piardă între stânci trupul hidos, astfel încât nimeni să nu-l mai vadă vreodată. Merse zece zile şi zece nopţi, până ajunse în vârful celui mai înalt munte. Acolo descoperi un izvor, şi, aplecându-se să bea pentru ultima dată apă, îşi văzu pentru întâia oară chipul. Atunci înţelese fata de ce o urau oamenii: nu din cauza faptului că era urâtă! De aceea o ţinuse tatăl său închisă în casă, fiindcă ştiuse ce se va întâmpla. Fata avea doi ochi mari, frumoşi şi verzi ca smaraldele şi un păr lung, mătăsos…

- De aceea se urăsc oamenii şi sunt invidioşi…, îşi spuse ea, pentru că văd numai pietrele scumpe din frunţile altora, şi nu pot să le vadă pe ale lor, care sunt la fel de frumoase….

Şi, nedorind să mâhnească şi alţi oameni, se aruncă în gol de pe stâncă.”

….o poveste interesanta…cititi spuneti-va parerea…astept comm-urile voastre….;)

Afla cateva lucruri care nu le stiai despre Michael Jackson

Afla cateva lucruri care nu le stiai despre Michael Jackson

8 lucruri ciudate despre Michael Jackson – Lucruri pe care poate nu le stiai despre Michael Jackson

1. Patul de oxigen al lui Michael Jackson

Pentru frumusete si pentru a trai mai mult, Michael Jackson a folosit o perioada pentru a dormi un pat cilindric, inchis  ermetic si cu aer pur, oxigenat. Mai tarziu el a donat acest pat unui centru medical din California, care era ca un ajutor terapeutic pentru victimele cu arsuri.


2. Michael Jackson si sculptura egipteana

Este straniu. Se speculeaza ca Michael a vazut acesta sculptura si i-a spus chirurgului lui plastician “fa-ma sa arat ca acesta!”

3. Pantofii patentati ai lui Michael Jackson

Michael Jackson a inventat si patentat ghetele speciale pe care le-a folosit in videoclipul “Smooth Criminal”. Aceste ghete permit aplecarea in fata sfidand parca gravitatia.

4. Bubble, cimpanzeul cel mai bun prieten al lui Michael Jackson

In anul 1985, un cimpanzeu in varsta de 3 ani, numit Bubbles a fost salvat de la un centru de cercetare a cancerului din Texas de catre Michael Jackson. Din acel moment, Bubbles a mers peste tot cu Jackson, devenind o companie constanta a acestuia si cel mai bun prieten. Cu foarte multe ocazii Bubbles era imbracat in acelasi mod ca si Michael Jackson.

Bubbles obisnuia sa doarma intr-o cusca intr-un colt din camera lui Michael. Insa odata cu cresterea in varsta a lui Bubble, acesta a devenit mai salbatic si agresiv si astfel devenea un pericol. Acest lucru la facut de Michael sa-l trimita la o rezervatie naturala de animale si unde probabil va trai pana la sfarsitul vietii. Bubble cat a putut sa stea in apropierea lui Michael, il insotea in toate turneele si erau foarte fericiti amandoi. Surse sustin ca Jackson a fost foarte devastat de pierderea lui si de faptul ca a trebuit sa se desparta de el. Pana la sfarsitul vietii, Jackson obisnuia sa-l viziteze cat putea de des pe prietenul lui cimpanzeu.

5. Boala rara a lui Michael Jackson

Rar inseamna de obicei ceva bun sau exceptional. Diamantele sunt rare si reprezinta un lucru bun si frumos, dar cand vorbim de o boala rara acesta nu poate fi un lucru bun. De putin timp Michael Jackson fusese diagnosticat ca suferind de o boala foarte rara, numita Alpha-1 antitrypsin. Aceasta boala, provoaca tulburari pulmonare si poate aparea atat la adulti dar si la copii. De asemenea, aceasta boala determina zone dureroase la nivelul pielii. Simptomele includ de obicei, respiratie precipitata, scadere in greutate, infectii respiratorii, oboseala, stari emotionale incostante. Optiunile de tratament ale acestei boli includ antibiotice si transplantul pulmonar.

6. Billie Jean a fost primul video cu un artist negru prezentat la MTV

Billie Jean” al lui Michael Jackson a fost primul video al unui artist de culoare prezentat pe MTV in 1983.

7. Michael Jackson – Joc Video

Atunci cand Michael Jackson a devenit un star, SEGA a creat un joc video cu numele Michael Jackson Moonwalker. Moonwalker in mod involuntar este si ironic pentru ca Jackson era insarcinat cu salvarea de la crima a unor copii neajutorati.

8. Videoclipul cu cel mai multi participanti din lume

“Thrill the World” a reunit in 2008 4.177 de oameni din 72 de orase care s-au reunit si care purtand manusi si masti de zombi au celebrat trillerul lui Michael Jackson, cantand si dansand la unison. Acest dans a fost unul in scopuri umanitare.

Prietenia….

Un gand? Un vis… O dorinta? Tristete? Bucurie? Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia?exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie “acolo” pentru tine si la bine si la rau.

Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata… sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi…ca barca pe uscat…

Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri? Si totusi? Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta ?a doua familie?, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit?un vis implinit? o dorinta traita? tristete alinata? speranta?Prietenia…….

“Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.”

Parerea despre propria persoana si despre cariera….

Este destul de greu sa-ti alegi o cale profesionala sau sa-ti gasesti un loc de munca, chiar si atunci cand ai o parere buna despre propria persoana. Dar daca te vei simti groaznic cu tine, iti va fi aproape imposibil sa rezolvi ceva.

Chiar daca vorbim de o parere buna despre propria persoana, despre increderea in fortele proprii sau despre ceea ce meritam, daca pentru tine toate acestea sunt scazute, inseamna ca te vei lupta, in primul rand, cu probleme legate de cariera ta….. De ce?…… Pentru ca sentimentele tale stau in spatele a tot ce faci  – sau nu faci – pentru cariera ta.

Multi dintre studenti si proaspetii absolventi se lupta cu probleme legate de o evaluare corecta a propriilor calitati. …cred k acest sentiment poate fi exprimat intr-o varietate de modalitati….de exemplu….

- unii studenti nu au probleme numai cu gasirea unui loc de munca, ci si cu felul in care il pot cauta. Ei au doar sentimentul ca incearca – o atitudine care va avea repercusiuni asupra intregii vieti si se poate transforma in sentimente de anxietate, disperare si inutilitate, care pot da nastere unor probleme medicale grave de depresie.,etc.

- alti studenti cred ca nu merita acel loc de munca sau cariera pe care si-o doresc, sau cred ca nu vor fi capabili sa-si realizeze cariera profesionala visata chiar daca vor incerca. Acesti studenti cred ca locurile bune de munca sau profesiile bune sunt pentru altcineva…nu pt ei…:-(

- inca mai exista studenti care se simt complet depasiti de alegerea unei profesii sau de procesul cautarii  unui loc de munca. Nici macar nu stiu cu ce sa inceapa si apoi se eticheteaza ca fiind prosti sau tampiti (sau ceva si mai defaimator) deoarece se lupta fara sa obtina nimic si asta face ca lucrurile sa fie si mai rele.

Un student isi poate spune: “Simt ca ma depaseste. A-ti cauta un loc de munca este ca si cum ai hoinari intr-un oras cu sute de strazi inchise si cu doar cateva care sa duca undeva. Si trebuie cumva sa gasesc acel ac in carul cu fan. Stiu ca nu voi obtine multe din locurile de munca pe care mi le doresc, diminuandu-mi motivatia”.

Unii se confrunta  cu probleme grave  legate de impresia pe care o au despre propria persoana. Si aproape sigur vor  continua sa se lupte cu toate acestea – cu cariera profesionala sau cu cautarea unui loc de munca ….

Vei putea sa-ti schimbi atitudinea fata de propria persoana si sa devii optimist(a) peste noapte?:-/ Probabil ca nu…… Dar …..lasandu-te condus(a) si ajutat(a) vei putea obtine o parere mult mai echilibrata despre tine………. Pana la urma, iti vei da seama ca meriti si mai mult de atat……. cum spune un prieten:”Binili invinge!”….fi-ti optimisti  si totul va fi bn…..;-)

Parerea mea…

Am pornit blogul azi 10.06.2009, fara nici un fel de experienta anterioara in domeniul blogurilor.

Am ajuns de  la concluzia ca este bine sa gasesti un loc in care poti scrie tot c vrei tu  fara sa-ti pese, fara sa fii acuzat, fara sa fii luat la rost, insa totodata sa poti vedea si ce spun altii despre tine … sau despre ceea ce spui si gandesti …

Uneori citesc  ceva interesant pe net sau intr-un ziar si nu am  cu cine discuta despre acel subiect. Asa ca acum scriu despre subiectele care mi se par mie interesante sau inedite, si sper sa vad parerea a cat mai multi vizitatori in comentariile de la posturile respective. Nu ma intereseaza numarul propriu-zis de vizitatori, pt ca nu sunt la intrecere cu nimeni si nici nu castig bani sau ceva, dar mai multi vizitatori inseamna mai multe comentarii si asta vreau sa vad, opinii cat mai multe si bine argumentate.